Arhiva Apostolică a Vaticanului, cunoscută anterior sub numele de Arhiva Secretă a Vaticanului, servește ca depozit central pentru documente și materiale legate de Sfântul Scaun. Situată în Cetatea Vaticanului, această arhivă găzduiește o vastă colecție de acte promulgate de Sfântul Scaun, alături de alte documente conexe. Fondată de Papa Paul al V-lea la începutul secolului al XVII-lea, arhiva a fost inițial numită Archivum Secretum Apostolicum Vaticanum.
Deși termenul „secretum” ar putea semăna cu cuvântul „secret”, el este derivat din latinescul „secernere”, care înseamnă „a separa sau a rezerva”. Astfel, termenul indică faptul că această colecție era distinctă de alte arhive și rezervată Papei și oficialilor autorizați. Această denumire sublinia natura unică și privată a arhivei, făcând-o accesibilă exclusiv pontifului și numiților săi.
Timp de secole, arhiva a fost denumită în mod obișnuit „Arhivele Secrete ale Vaticanului” sau „Arhivele Secrete Apostolice ale Vaticanului”. Cu toate acestea, pe 22 octombrie 2019, Papa Francisc a emis o Scrisoare Apostolică intitulată „Experiență istorică”, care a reintrodus numele original al instituției, Arhivele Apostolice ale Vaticanului. Această schimbare reflectă un angajament față de acuratețea istorică și natura evolutivă a accesibilității și utilizării arhivei.
Arhivele Apostolice ale Vaticanului sunt deținute de Papă, ca suveran al Cetății Vaticanului, și sunt transferate fiecărui nou Papă. Din punct de vedere istoric, accesul la arhive era extrem de restricționat și limitat la câțiva indivizi selectați. Cu toate acestea, în ultimii ani, această politică s-a schimbat, permițând intrarea savanților și cercetătorilor calificați în condiții stricte, cu limitări privind documentele pe care le pot examina.
Papa Francisc a redenumit arhivele „Arhivele Apostolice ale Vaticanului” în 2019 pentru a risipi concepțiile greșite legate de cuvântul „secret”. Termenul original era menit să reflecte natura privată a colecției ca aparținând Papei, nu să implice nimic ascuns, secret sau misterios.
Sergio Pagano, care a devenit prefectul arhivelor în 2005, a menționat provocările legate de deschiderea completă a arhivelor din cauza dimensiunii lor și a dificultății de a pregăti documentele pentru accesul istoricilor. El a observat că interesul pentru accesarea arhivelor scade adesea odată ce documentele devin disponibile, sugerând că cererea este uneori mai mult despre curiozitate decât despre cercetare academică serioasă.
Pagano a abordat, de asemenea, reticența de a elibera documente legate de Pius al XII-lea, interpretând această presiune ca o încercare de a discredita Biserica Catolică. El a remarcat că documentele din arhivele Vaticanului sunt, în general, publicate doar după 75 de ani, deși Papa are autoritatea de a autoriza publicarea lor mai devreme. Această politică indică faptul că ar putea dura un timp considerabil până când mai multe informații vor fi dezvăluite despre anumite aspecte ale istoriei Bisericii. Deoarece Biserica operează cu autonomia unei națiuni suverane, își păstrează singura discreție în aceste chestiuni.
Nu, Arhivele secrete ale Vaticanului nu sunt deschise publicului; accesul este strict limitat la cercetători calificați. Până la 60 de cercetători pe zi sunt admiși în sălile de studiu.
Nu, nu sunt necesare bilete pentru a vizita Arhivele Secrete ale Vaticanului, însă va trebui să solicitați aprobarea. Accesul la arhive este extrem de restricționat și este acordat în primul rând cercetătorilor în scopuri academice specifice.
Pentru a solicita accesul la Arhivele Secrete ale Vaticanului, aveți nevoie de o propunere de cercetare detaliată care să prezinte scopul și domeniul de aplicare al studiului dumneavoastră și de acreditarea din partea unei instituții recunoscute sau a unei autorități academice. Aceste documente trebuie depuse la Prefectura Arhivelor Secrete ale Vaticanului, iar aprobarea este acordată în funcție de relevanța cercetării dumneavoastră pentru fondurile arhivistice și de acreditările dumneavoastră academice. Rețineți că accesul este de obicei acordat pentru o anumită perioadă și numai în scopuri de cercetare definite.
The Vatican Secret Archives are located within Vatican City, specifically inside the Vatican Apostolic Palace. The archives are adjacent to St. Peter's Basilica and the Vatican Library.
Principala diferență dintre Biblioteca Vaticanului și Arhivele Secrete ale Vaticanului este că Biblioteca Vaticanului servește ca bibliotecă de cercetare mai largă, în timp ce Arhivele Secrete ale Vaticanului sunt mai specializate și se concentrează asupra istoriei bisericii și a papalității.
Nu, Biblioteca Vaticanului nu este în general deschisă pentru tururi publice.